sâmbătă, 29 ianuarie 2011

"Ne omoara taxele in Canada"

Luati aminte la ghilimele pentru ca m-a intrigat de multe ori afirmatia asta pe care am auzit-o la multi canadieni si chiar romani de pe aici si cu care nu sunt neaparat de acord. Majoritatea oamenilor cu care vorbesti pe strada, cred ca in orice oras din Canada, o sa-ti spuna ca ii usuca taxele. Dar oare cati stiu ce inseamna aceasta "povara a impozitelor" ? Ar trebui sa incep sa spun ca in Canada este un sistem progresiv de impozitare a veniturilor. Adica cu cat faci mai mult cu atat trebuie sa fii taxat mai mult, ceea ce mi se pare absolut normal. In plus, esti impozitat si pe proprietatile pe care le ai. Adica daca traiesti intr-o casa de $10 milioane ai sa fii impozitat pe proprietatea aia, iar daca transferi proprietatea pe numele altcuiva, atunci acea persoana o sa plateasca impozitul. Din nou, o situatie de stat functional.

Dar sa revin. Daca stii unde sa te uiti pe internet gasesti informatiile de care ai nevoie. In cazul taxelor si impozitelor te duci pe site-ul Canada Revenue Agency si afli tot ce te intereseaza. Odata vorbeam la servici cu o tipa care se crede desteapta si spunea ca in B.C. este cel mai mare regim de taxe din America de Nord din cauza ca avem HST-ul care a fost introdus de la 1 iulie, care este de fapt un TVA de 12% la majoritatea bunurilor si serviciilor. Lista cu aceste bunuri si servicii o puteti consulta la link-ul asta. Cititi PDF-ul asta ca sa aveti o imagine mai realista despre HST. In provincia Prince Edward Island este cel mai mare regim al taxelor pentru bunuri si servicii, unde HST-ul este de 15%. Ar fi trebuit sa compare situatia din Canada cu cea din tarile nordice care sunt recunoscute ca au cele mai mari taxe din lume, dar si niste servicii pe masura.

Dar sa revin. Pe site-ul Canada Revenue Agency gasesti tot ce intereseaza despre pragul unde esti si cat este impozitul pe venit. Pe acea lista e vorba de venitul anual, nu lunar. Orice companie care plateste salariile la angajati plateste si impozitul pe venit aferent, contributiile pentru CPP sau Canada Pension Plan (adica pensiile), contributiile pentru EI sau Employment Insurance (sau somajul) si alte contributii cum ar fi, de exemplu, cele pentru beneficii (daca esti angajat cu beneficii la o companie). E ceva foarte normal sa fie platite toate contributiile astea pentru diverse servicii oferite de guvern, asa cum este si normal sa platesti un impozit pe venit, pentru ca asa functioneaza economia.

Daca ai un salariu decent si iti poti permite sa te duci in Mexic sau in Europa intr-o vacanta, sa iesi la un restaurant select de cateva ori pe luna, s.a.m.d. nu vad de ce trebuie sa te plangi de taxe. Vezi intai cum este situatia si in alte tari si apoi plange-te de "taxele zdrobitoare" din provincia unde traiesti. Personal nu cred ca simti ca esti taxat, mai ales cand poti sa faci cu salariul pe care-l primesti cam tot ceea ce doresti. Citeam odata un articol pe net care spunea ca salariul ideal pe care trebuie sa-l primesti ca sa spui ca ai o viata fericita, adica sa nu spui ca esti sarac, dar nici prea bogat este de $70.000 pe an. Nu ma intrebati cum au ajuns la suma asta pentru ca habar n-am.

Concluzia este urmatoarea (am una, nu ca in alte postari) informati-va mai intai, apoi trageti concluziile. Intr-o tara precum Canada, unde foarte multe informatii oficiale sunt pe internet e foarte usor sa te informezi.

miercuri, 26 ianuarie 2011

Relatiile cu angajatii/subordonatii

Cand ajungi in alta tara observi alte obiceiuri si mentalitati fata de ceea ce stiai tu. Si inveti din ele, daca vrei sa inveti ceva. Azi-dimineata am avut o discutie de 10 minute, ca-n fiecare dimineata, cu tipul de la securitate care sta langa noi. Mi-a zis ca niste tipi de la el o sa dea preavizul lor companiei unde lucreaza, pentru ca nu mai suporta situatia in care se afla, adica nu le place tipul care este seful lor. Iar cand o sa plece o sa-si descarce si naduful. Tipul care-i coordoneaza pe cei de la paza este est-european, dintr-o tara vecina cu Romania. Colegul asta mi-a spus ca e foarte chitibusar, vrea sa stie totul, nu are deloc incredere in subordonatii lui si verifica tot timpul ceea ce se intampla.

I-am explicat ca asta e stilul est-europenilor, sunt micromanageri, nu au incredere deloc in angajatii lor. Nu i-am mai spus ca aproape oricine din Romania, care ajunge intr-o functie de conducere de trateaza de sus. Asa e si cu tipul asta care este sef la securitate. Ii place sa se simta important. Si nu spun doar din cauza ca am auzit de la altii. Am avut si eu ocazia sa stau de vorba cu el de cateva ori si cam asta era si impresia mea.

In Canada stilul de a manageria e altfel. Aici se merge pe incredere atat timp cat angajatii respecta regulamentul companiei si politica de aplicare a acestui regulament. Asa cum imi spunea si colegul meu, increderea se castiga si asa ii faci pe angajatii tai sa se simta bine venind la lucru. Se pune un accent foarte mult pe aceasta "stare de bine" la locul de munca. Nimanui, aici, nu-i place sa fie impins de la spate mai mult decat trebuie. Trebuie sa lasi si omul sa-si faca treaba in stilul lui, iar atat timp cat rezultatul final este cel asteptat in limita de timp care i-a fost data, nu mai conteaza cum a ajuns la acel rezultat. Asta cu conditia, cum am spus, sa fie respectat regulamentul companiei si politica lui de aplicare. Ca manager trebuie sa si conduci, dar sa si delegi si sa ai incredere in angajatii/subordonatii tai.

duminică, 23 ianuarie 2011

Copii privati de afectiunea parintilor

Am gasit acest articol foarte interesant pe Deutsche Welle. Va las si pe voi sa-l cititi si sa reflectati. Personal cred ca este un articol foarte realist.

"În ultimii ani, peste trei milioane de români lucrează în străinătate. În urma lor au rămas în ţară 300.000 de copii, în grija rudelor sau în cel mai bun caz doar cu unul dintre părinţi.


Cei mai mulţi dintre aceşti copii au între doi şi şase ani, adică exact vîrsta la care au cea mai mare nevoie de afectivitate din partea părinţilor. Nu e greu de imaginat că mulţi dintre copiii celor plecaţi la muncă în afara ţării au trecut şi trec prin traume emoţionale ce pot avea urmări dramatice în evoluţia lor psihică.

Legea din România îi obligă pe părinţi să declare autorităţilor locale în grija cui îşi lasă copiii pe perioada absenţei lor din ţară. Însă conform unor statistici realizate de organizaţii nonguvernamentale doar 7% dintre ei au făcut aceste declaraţii, astfel că cei mai mulţi dintre copiii rămaşi acasă nu au un tutore legal.

Unicef anunţa în urmă cu cîteva luni că o treime din copiii lăsaţi în grija rudelor sînt depresivi. Presa a relatat în ultimii ani şi despre mai multe cazuri de sinucideri.

Situaţia e complicată şi dramatică în aceeaşi măsură. În România - şi cu precădere în Moldova, regiunea cea mai săracă, şi nu de azi, de ieri - sînt numeroase familii care nu îşi mai pot asigura existenţa. Părinţii şi-au găsit de muncă în afara ţării, în special în ţări precum Italia sau Spania. Primul şi cel mai important preţ pe care şi-au asumat să îl plătească este privarea copiilor lor de "cei şapte ani de-acasă".

Dar şi-au asumat ei oare, în cunoştinţă de cauză, acest preţ teribil? Cîţi dintre românii plecaţi au consultat măcar un psiholog pentru a afla la ce riscuri îşi expun copiii, care vor resimţi absenţa îndelungată a părinţilor ca pe un abandon? Apoi: cîţi dintre părinţi au apelat la un psiholog care să facă şedinţe periodice cu copiii lor lăsaţi în grija rudelor de acasă?

Răspunsul nu e greu de bănuit, dacă ne gîndim la gradul de educaţie al celor care au plecat din sate sau din oraşele de provincie să cîştige o pîine mai bună în afara ţării. Mentalitatea că unui copil îi trebuie să aibă ce mînca, ce îmbrăca şi un loc în care să doarmă şi să se joace e greu de zdruncinat.

Nu vreau să spun că oamenii aceştia nu şi-ar iubi copiii. În fond, muncesc din greu departe de casă, aşa cum nu erau obişnuiţi să muncească în România, nu doar pentru ei, ci şi pentru a le asigura un viitor mai bun copiilor lor. Problema însă tocmai aici este: prin "viitor mai bun" mulţi dintre părinţii în discuţie înţeleg nu posibilitatea asigurării unei educaţii durabile copiilor lor, ci o stare materială asiguratorie, înţelegînd prin asta fie un apartament, fie o maşină, fie te miri ce alte bunuri materiale, pentru a-i încadra în felul acesta "în rîndul lumii".

Tot ce am spus pînă acum e că nu cred că lucrurile au fost bine puse în balanţă, în fiecare caz în parte.

Iar dacă viaţa adultului nu e decît o ispăşire a copilăriei, mă tem că mulţi dintre copiii care acum sînt privaţi de cei şapte ani de-acasă vor dezvolta peste ani în societatea românească răceala şi uscăciunea sufletească."

joi, 20 ianuarie 2011

Despre parvenitism

Un prieten din lista mea de pe Facebook a pus o farsa de-a lui Daniel Buzdugan (inca mai lucreaza in radio ?) de la Radio ZU. Era vorba de o mama foarte revoltata ca fata ei va fi obligata sa poarte uniforma scolara si nu poate sa-si etaleze toalele de mii de dolari pe care le-a cumparat din Dubai, unde a fost de sarbatori cu familia. Le puteti asculta aici (partea I) si aici (partea a II-a). Dar sa revin. In esenta, "doamna" asta spunea ca intr-un stat democratic oricine are voie sa faca ce vrea si nu intelege de ce fata ei trebuie sa se conformeze ?

De fapt, ambele farse erau o lectie despre modestie, dar care erau predate surdului. Femeia asta nu intelegea ca nu numai banii conteaza in viata, ci modul cum te comporti fata de ceilalti. Asta te face OM. Caracterul. Imi vine in minte acum o comparatie intre imbogatitii peste noapte din Romania si cei din State, care au muncit intr-adevar pentru banii lor. Cei americani erau dispusi sa-si doneze jumatate din averi pentru actiuni caritabile sau sa finanteze institutii de invatamant, pe cand cei din Romania au spus ca nu ar face asa ceva sau ca ideea e "ridicola" sau "hilara".

Revenind la autoproclamata doamna, ea nu mai intelegea de ce fata ei nu trebuie sa-si poarte ultimul iPhone 4 la scoala ca sa se dea in stamba fata de colegii ei. Uite ce mi-am cumparat. Inca o limita a nesimtirii a fost atinsa. Aici, in Vancouver, oricine vorbeste foarte prietenos cu tine, daca este foarte bogat sau daca acea persoana castiga de 7 sau 10 ori mai mult decat tine. Nu te doare gura sa spui "multumesc" sau pur si simplu sa fii amabil. Asta face o societate sa fie "suportabila" sau sa fii multumit ca traiesti in ea: modul in care fiecare stie sa se poarte fata de celalalt. Respectand demnitatea celorlalti te face pe tine sa te simti mai bine si le induci si celorlalti o stare sufleteasca de bine.

Oare cine il respecta pe Becali ca are o multime de bani si se lauda pe toate drumurile ca are milioane de euro ? Nu, nu nimeni, ci doar lingaii care spera sa ciupeasca ceva de la el. Oamenii cu coloana morala puternica nu au nici un fel de respect pentru un asemenea individ. Pacat ca acesti oameni nu isi fac opinia cunoscuta mai des sau mai tare. Neluand atitudine le dau voie acestor indivizi pe care ii detesteaza sa le conduca viata si apoi se plang ca nu traiesc bine. Totusi, in cazul "doamnei", un grup de parinti au vrut sa-i dea o lectie pe care ea nu a stiut sa o invete si la sfarsit tot ea era victima. Dar va puteti face o parere ascultand link-urile de mai sus.

miercuri, 19 ianuarie 2011

Asistenta medicala in Romania vs. asistenta medicala in Canada

Cateodata cand locuiesti in alta tara nu se poate sa nu faci comparatii intre ceea ce vezi acolo si ceea ce stii de acasa. Aseara vorbeam cu sotia despre copii, despre ziua in care s-a nascut fetita noastra si despre tot ce am vazut in spital. Un lucru pe care l-am remarcat amandoi a fost ca toate asistentele din spitalul unde s-a nascut fetita noastra si, cred, din orice spital din Vancouver, era acela ca purtau adidasi, nu pantofi cu toc si aveau un machiaj foarte discret sau chiar deloc. Dar primul lucru pe care l-am remarcat a fost ceea ce purtau in picioare. De ce ? Pentru ca nu stau locului mai deloc, trebuie sa mearga tot timpul de la un pacient la altul, de la un etaj la altul si au nevoie de o incaltaminte cat mai comoda. In Romania, din cate stiu, toate asistentele pe care le-am vazut purtau pantofi cu toc. De ce ? Prefer sa nu dau cu presupusul, desi cred ca este evident.

Pana la urma cred ca tine de modul in care vrei sa-ti faci tu treaba, daca iti pasa de oamenii pentru care lucrezi si pe care esti chemat sa-i servesti, dar si de sanatatea ta. Pe termen lung, daca porti tocuri intr-un job care iti cere sa stai timp indelungat in picioare o sa ai niste dureri de spate groaznice mai tarziu. Si ca veni vorba de cum sa-ti faci treaba intr-un spital. Mai tineti minte incendiul de la maternitatea Giulesti in care au murit acei bebelusi ? Cica asistenta care avea grija de ei era tanara. Nu conteaza asta, ci faptul ca nu si-a facut datoria, nu a stat cu ei sa se asigure ca totul e bine. Cand te duci sa lucrezi undeva inveti de la cei mai vechi si uite asa se perpetueaza vechile obiceiuri.

marți, 11 ianuarie 2011

Responsabilitate corporatista la volan

Sau cel putin asa imi place s-o numesc. Azi a venit sa ne viziteze un tip care lucreaza pentru o companie de curierat cu care colaboreaza firma unde lucrez. E un tip foarte de treaba, a fost politist in RCMP, dar acum mai lucreaza si altceva, chiar daca e la pensie. Am vazut multi oameni in varsta care lucreaza aici si care au in jur de 60-70 de ani. Cand i-am intrebat de ce fac asta la varsta asta mi-au zis ca fac asta ca sa mai faca un ban in plus. Dar asta e alta poveste.

Tipul asta a avut odata probleme cu permisul de conducere pentru ca a condus dupa ce bause o bere sau doua dupa introducerea acelei legi foarte aspre in B.C. referitoare la condusul sub influenta bauturilor alcoolice despre care am mai scris. I-a fost suspendat permisul o luna, iar ruta pe care o facea el i-a fost data altcuiva. Acum i s-a dat inapoi ruta aceasta si era foarte fericit ca lucreaza cu noi din nou. Mi-a zis ca trebuie sa foloseasca un camion ca sa faca ruta asta, asa ca trebuie sa sufle in fiola de detectare a alcoolemiei de fiecare data cand porneste camionul.

Sa nu va ganditi ca este o simpla fiola in care poate sa sufle cand vrea si nimeni nu-l controleaza. Fiola este conectata la un computer in motor care, daca detecteaza alcool in respiratia lui nu-i da voie sa porneasca motorul oricat ar intoarce cheile in contact. Ma gandeam ca ceva de genul asta ar fi foarte folositor pentru multi soferi din Romania, care conduc ca si cum ar fi stapanii drumurilor. Probabil ca firma unde lucreaza nu dorea ca alte cazuri de conducere sub influenta alcoolului sa cada in seama ei, ci in seama angajatilor si astfel sa-i poata concedia mai usor. Dar imi dau cu presupusul, dar pe de alta parte responsabilizeaza soferul care conduce camionul firmei si deci isi protejeaza si bunurile, chiar daca este asigurat. O solutie foarte practica.

duminică, 9 ianuarie 2011

Pe Cypress

Azi a fost o zi foarte frumoasa. Am zis sa nu stam in casa si sa facem o iesire cu masina. Ne-am plimbat ce ne-am plimbat pana am ajuns pe muntele Cypress. Acolo am facut niste poze pe care le puteti vedea si voi. Cei care traiesc in Vancouver stiu unde este Cypress Provincial Park.

Am prins un apus de soare foarte frumos.


In zare se vede vulcanul Baker din Statele Unite. Am mai zis si alta data, daca muntele asta se vede din Vancouver inseamna ca e foarte senin. Muntele e in Nebraska, nu in statul Washington care se invecineaza cu British Columbia.


In dreapta podului Lions Gate se vede Stanley Park.


In zare se vad muntii de pe Vancouver Island.


marți, 4 ianuarie 2011

In drum spre White Rock

De fapt nu exista un oras White Rock in Metro Vancouver, ci este tot orasul Surrey. Daca te-ai duce pe site-ul Canada Post si ai cauta codul postal pentru orice adresa ti-ar da ca acolo este Surrey. Multi il numesc South Surrey. Cand am mers pe 1 ianuarie acolo la plaja, la dus am mers pe King George Highway, care trece prin tot Surrey-ul. La televizor, cand vezi ca cineva a fost impuscat sau injunghiat, de cele mai multe ori evenimente de genul asta se intampla in Surrey. Ma rog, acum sa nu credeti ca nu se pot intampla asemenea evenimente si in alte orase din Metro Vancouver, dar, cum am spus, cele mai multe se intampla acolo. Iar daca esti precaut si nu te implici in asemenea activitati nu are cum sa te afecteze. Doar daca te implici intr-o banda sau te apuci sa cresti "maricica" poti sa intri in conflict cu multi si cu legea. Stiu ca sunt si romani care cultiva "maricica".

In drum spre plaja eu conduceam masina si, bineinteles, nu aveam timp sa ma uit pe marginea soselei, dar sotia avea, stand in spate. A observat ceva foarte interesant. Toate casele pe care le-a vazut pe marginea drumului aveau garduri inalte si semne pe gard care spuneau "caine rau, nu treceti".  Si nu cred ca erau numai pe marginea strazii. Cand mi-a zis asta ne-am gandit amandoi la casele pe care le vezi in alte zone cum ar fi Burnaby, New Westminster, Vancouver, West Vancouver, North Vancouver, Delta care nu au garduri deloc. Daca se intampla sa vezi un gard la casa cuiva este din cauza ca acea persoana doreste mai multe intimitate, dar nu ca sa se pazeasca de infractori. Cum am vazut in New Westminster, garduri de vegetatie sau "garduri vii". Totusi orice casa din Metro Vancouver are instalat un sistem de alarma. Daca nu ai, atunci fa bine sa-ti pui unul. In Delta, am vazut case cu garajul deschis, de unde poti intra in casa si nu era nimeni acasa. Semn ca proprietarii nu se tem ca cineva le-ar putea intra in casa.

Cand vezi asemenea garduri in Surrey si stii care este situatia in alte zone iti dai seama ca este o problema cu criminalitatea in zona respectiva. Un coleg de la firma mea, care lucreaza ca agent de paza spunea, mai in gluma mai in serios, ca de Anul Nou au fost impuscaturi sau injunghieri in Surrey, acolo unde locuieste el. Zona de care vorbesc eu este de fapt North Surrey, acolo unde se termina si linia de SkyTrain, la statia King George. White Rock sau South Surrey este mult mai linistita. Casele de acolo nu aveau garduri inalte, iar cele care aveau se vedea de la o posta ca sunt de oameni bogati. Aratau foarte bine vazute de afara.

Imbratisati viata - purtati centura de siguranta

E de bun-simt sa-ti pui centura de siguranta cand conduci sau cand esti intr-o masina.

duminică, 2 ianuarie 2011

Blocuri de locuinte - comparatie

Stateam acum cu o cutie de Pepsi in fata (da, unii o sa zica ca era de fapt altceva, dar asta-i adevarul) si ma gandeam la conditiile de locuit in Romania si cele din Canada. Nu, nu o sa zic niciodata ca cele din Romania sunt execrabile, pentru ca orice apartament de bun-simt din Romania arata civilizat, mai ales dupa ce o multime de oameni si-au instalat centrale de apartament.

Totusi, o problema foarte des intalnita in Romania este lipsa locurilor de parcare. Oriunde te duci in Romania e bataie pe locurile de parcare. Tin minte ca atunci cand plecam undeva cu masina si ne intorceam ne rugam sa nu ne fi ocupat nimeni locul de parcare. De multe ori aveam noroc sa gasim locul nostru liber. Cand am ajuns in Canada am vazut ca oricat de vechi si de prapadit e blocul are parcare pentru fiecare apartament. Ba chiar doua parcari unele, una afara si alta subterana. Locul de parcare e platit, daca stai in chirie. Daca ai cumparat apartamentul, probabil e in pretul apartamentului. Nu stiu cum sta cu apartamentele aflate in proprietate personala. Cand o sa avem si noi o sa va spun.

Blocul in care stam noi a fost construit, cred eu, prin anii '60-'70, adica cam tot atunci cand au fost construite foarte multe blocuri in Romania. Blocul nostru are o parcare subterana si una afara. Locul de parcare e $20/luna in parcarea subterana si $15/luna in parcarea de afara. Pretul nu este inclus in chirie, ci este separat. Am mai spus, si o s-o mai repet, Canada nu este lapte si miere, dar din multe puncte de vedere e mult mai bine organizata decat Romania. Adica de ce nu se puteau construi si in Romania blocuri decente cu parcari proprii pentru fiecare apartament ? Ah. Am uitat sa va spun ca multe blocuri noi, cel putin de aici din Vancouver au si locuri pentru oaspeti. Adica cei care vin in vizita la tine pot sa-si parcheze masina in parcarea blocului fara sa ocupe locul unui locatar din bloc.

Inainte sa plecam din Romania tin minte ca erau niste proiecte de constructie de locuinte in Bucuresti care urmau sa fie prevazute si cu parcari. Asemenea blocuri urmau sa fie construite ca o solutie la criza de parcari din Bucuresti. O initiativa laudabila, dar ma intreb cati isi puteau permite sa cumpere un asemenea apartament ? Un alt aspect al parcarilor ar fi acela ca foarte multe dintre ele sunt platite, mai ales acolo unde traficul este foarte mare, cum ar fi in Vancouver, Burnaby sau New Westminster. Sunt si foarte atent supravegheate. Unele dintre ele non-stop. Odata am luat o amenda in noaptea cand s-a nascut fetita mea, dar am reusit sa-i conving s-o anuleze pentru ca le-am spus ca era o situatie de urgenta. Amenda mi-a fost data pe la ora 1 noaptea. Ieri, cand am fost la plaja in White Rock, erau numai parcari gratuite in locul unde am lasat masina.

In Romania, in orice oras te-ai fi dus era o batalie imensa pe locurile de parcare din fata oricarui bloc de locuinte. Ba te trezeai cu parbrizul spart, buza sparta, portiera zgariata cu cheia daca erai in vizita la cineva. Ceva trebuia sa se intample. Starea asta de conflict latent este una din cauzele stresului cotidian care-i face pe oameni irascibili, pusi pe cearta tot timpul. Apoi se intreaba de unde vin problemele lor. Toti dau vina pe clasa politica, care de fapt nu e o clasa politica, ci doar o adunatura de oameni care cred ca stiu cum se conduce o tara. Ma rog, majoritatea lor, pentru ca sunt si profesioniti pe acolo. Dar sunt prea putini.

sâmbătă, 1 ianuarie 2011

1 ianuarie 2011

Azi am zis sa nu stam in casa si sa facem o iesire cu masina. Am zis sa mergem in White Rock, un oras din Metro Vancouver care este aproape de granita cu SUA. Erau o multime de oameni pe plaja si am avut norocul sa fie o zi foarte frumoasa si am facut si niste poze, cred eu, foarte frumoase. Golful se numeste Boundary Bay. Era acolo si un tip care se bagase in apa ca sa-si faca portia sa de inot pentru 1 ianuarie. Asa se face aici prin Canada de Anul Nou. O multime de oameni se duc in diverse locuri si se arunca in apa rece. Stau un minut si vin inapoi. In Prince George, de exemplu, oamenii trebuiau sa se inscrie, sa plateasca, iar banii erau stransi in scopuri caritabile.

Tot o imagine dinspre sud. Soarele era foarte frumos.




In zare se vad muntii din State. Cum am zis, eram foarte aproape de granita.


In zare se vad muntii dinspre nord, blocurile inalte sunt din North Vancouver.