marți, 30 noiembrie 2010

Neimportanta WikiLeaks

Se vorbeste foarte mult zilele astea despre dezvalurile pe care site-ul WikiLeaks le-a facut despre diplomatia de culise. Acum cateva luni se vorbea despre dezvaluirile pe care le-a facut despre razboiul din Irak. De ce mi se par atat de neimportante "dezvaluirile" pe care WikiLeaks le-a dat publicitatii ? Pentru ca diplomatia de culise pe care o dezvaluie a existat dintotdeauna, de cand au fost create statele si discutiile diplomatice intre ele. Unele lucruri trebuie sa ramana secrete, doar rezultatele acelor negocieri conteaza.

Hai sa le luam pe rand. Dezvaluirile despre razboiul din Irak au fost facute de un pustan de 20 de ani din armata americana, care s-a inrolat in armata din fata calculatorului unde juca tot timpul jocuri video si credea ca luptele sunt ca in jocurile sale, iar filmele pe care le vedea la televizor prezentau in mod realist razboiul si toate manifestarile sale. Sunt ironic ! Razboiul din Irak nu este mai mult sau mai putin crud decat alte razboaie purtate in trecut, dar din cauza ca poti publica si afla stiri despre el aproape instantaneu pe internet il face accesibil. Care razboi din istorie nu a avut victimele sale nevinovate ? Nu minimalizez pierderile de vieti omenesti sau motivele pentru care a fost declansat si cu care nu sunt de acord, dar odata pornit trebuie sa respecti regulile din armata. Cand faci dezvaluiri despre operatiunile in care camarazi de-ai tai ar putea muri, atunci asta se numeste tradare si este mult mai periculos decat daca acestia ar fi raniti sau ucisi intr-o ambuscada intamplatoare.

Diplomatia de culise a existat dintotdeauna. Duceti-va in orice arhiva romaneasca sau straina si o sa gasiti acolo mii de documente legate de negocieri intre state, discutii personale intre sefi de state, ministri, ambasadori, corespondenta diplomatica cu notele unui ministru pe marginea unei scrisori sau a unei telegrame. Semnarea unui tratat intre doua state, de exemplu, este precedata de luni sau chiar ani de negocieri intense care nu sunt facute publice. Cum am spus mai sus, rezultatul final conteaza. Aceste discutii nu sunt imorale sau ilegale, sunt discutii firesti intre oameni. De aceea cred ca WikiLeaks nu face nici o dezvaluire senzationala, ci doar oamenii care nu au cunostinta functionarii sistemului diplomatic cred ca sunt senzationale.

Hai sa ne gandim ce face de fapt WikiLeaks. Daca internetul ar fi existat in timpul celui de-al doilea razboi mondial, iar in Germania era in continuare regimul nazist, ganditi-va la impactul informatiilor dezvaluite de un site ca WikiLeaks. Efectiv dusmanul nu ar fi avut nevoie sa desfasoare actiuni de spionaj, ci s-ar fi dus pe acest site si si-ar fi luat informatiile de acolo. Ce vreau sa spun este facand aceste "dezvaluiri" WikiLeaks si alte site-uri asemenea lui submineaza de fapt democratia in loc sa o intareasca. Ofera dusmanilor democratiei munitie pentru a o submina si din interior. Prin publicarea acestor documente nu faci altceva decat rau tarilor democratice in numele "libertatii de opinie". Oare de ce nu au publicat niciodata documente din China, Pakistan, Iran, etc. ? Pentru ca nu se poate. Serviciile secrete si institutiile diplomatice exista cu un motiv si trebuie sustinute atat timp cat nu-si folosesc atributiile in mod abuziv.

luni, 29 noiembrie 2010

Hamuri pentru copii

Inca din primele saptamani am vazut asa ceva in Canada. Ce-i drept nu vezi asa ceva prea des, dar mi se par dezumanizante, tratandu-i pe copii, chiar si inconstient, ca pe niste animale de companie. Cei care folosesc aceasta cred ca e mult mai usor, probabil, sa-ti tii copilul sub control. Vorbeam odata cu o colega de la servici si mi-a spus ca credea ca astea sunt din Europa, pentru ca cumnatul ei este din Olanda si a vazut niste poze cu el de cand era mic si purta asa ceva, iar doamna asta are peste 50 de ani. Nu am vazut pe multi sa-si tina copiii cu asa ceva, dar mi-a fost de-ajuns sa vad unul sau doi ca sa ma oripilez. Aici lumea, daca are un copil de 3 sau 4 ani, ca sa nu vorbesc de varste mai mari, prefera sa-i lase liberi sa alerge prin magazin sau pe oriunde merg ei, "ca sa se manifeste, sa-si consume energia". Nu prea am vazut oameni sa-si tina copiii de mana.

Oare de ce trebuie unii sa-si lege copiii cu o asemenea lesa, in loc sa le explice ca trebuie sa stea langa ei tot timpul ? Dupa parerea mea, cred ca este o lipsa de responsabilitate din partea parintilor. Au copii, dar nu vor sa-si asume pe de-a-ntregul responsabilitatea sigurantei lor. Nici cainele nu mi l-as plimba asa, darmite copilul. Inca o data, mi se pare atat de injositor.


vineri, 26 noiembrie 2010

Conflictul inghetat din Coreea si consecintele sale

Cateodata stai si te mai gandesti la ceea se intampla in lume. In momentul de fata asistam sau nu la nasterea unui conflict care poate lua amploare oricand implicand forte care, odata dezlantuite, ar putea avea consecinte catastrofale. Istoria nu este ciclica, adica aceleasi evenimente sa se repete, ci doar tiparele in care se misca sunt aceleasi, adica orgoliile oamenilor si interesele politice si economice ale natiunilor.

De fiecare data, la aparitia unei mari puteri pe scena internationala, a avut loc un conflict care a pus-o in centrul atentiei. In sec. al XVII-lea a fost Franta care a ajuns la statutul de mare putere europeana in urma razboiului de 30 de ani. In sec. al XIX-lea a fost Germania in urma razboiului din 1870-1871 cu Franta, castigand dupa acest conflict statutul de imperiu cu pretentii de putere mondiala, care apoi au condus la izbucnirea Primului Razboi Mondial. Dupa acest conflict, dar mai ales dupa Al Doilea Razboi Mondial, SUA au devenit o superputere care a ajuns sa echilibreze politica internationala impreuna cu URSS. Lumea de azi se profileaza ca o lume multipolara cu puteri economice care nu erau vazute pana acum 10 ani: India, China, Brazilia. Totusi, marele castigator al ultimilor 10-15 ani este, fara indoiala, China, care a crescut oferind tarilor dezvoltate accesul la o piata imensa si o forta de munca extrem de ieftina, companiile occidentale facand in China profituri uriase.

Din cauza acestor investitii PIB-ul Chinei a crescut oferindu-i resurse financiare care i-au dat ocazia sa se gandeasca la un alt viitor pentru ea. Au lansat o racheta in spatiu cu echipaj uman inca din 2003. Marina chineza a facut manevre militare in Pacific si in Marea Chinei de Sud, care au i-au facut pe vecinii ei sa isi arate iritarea fata de aceste miscari ale Chinei. Daca va intrebati ce legatura au investitiile straine, PIB-ul si cresterea puterii militare, atunci va spun eu. PIB-ul sau Produsul intern brut este un indicator macroeconomic care reflectă suma valorii de piață a tuturor mărfurilor și serviciilor destinate consumului final, produse în toate ramurile economiei în interiorul unei țări în decurs de un an. Deci daca acea companie americana sau din orice tara doriti voi produce in China sau in orice tara aleasa la intamplare, atunci productia acelei companii conteaza la PIB-ul din acea tara si nu la PIB-ul din tara de origine. Taxele si toate contributiile financiare se duc in bugetul tarii respective, care va fi folosit pentru investitii ale guvernului in diverse domenii, cum ar fi armata si marina ori cercetarea spatiala.

Zilele trecute Coreea de Nord a bombardat o insula care apartine Coreei de Sud, ceea ce a facut ca SUA si Coreea de Sud sa desfasoare manevre militare in regiune pentru a avea situatia sub control. In acelasi timp, presedintele Obama a tinut sa-l asigure pe presedintele chinez ca SUA nu va desfasura nici o operatiune fara a tine cont de pozitia Chinei, tara care este protectorul regimului comunist de tip stalinist din Coreea de Nord. Sa nu uitam ca China are in continuare un regim comunist in care se continua incalcarea drepturilor omului si care nu pare foarte slab si gata de dezintegrare, ba chiar din contra.

Tarile occidentale au uitat de efectele nefaste ale comunismului, au inchis ochii in fata abuzurilor fata de cetatenii chinezi doar pentru ca firmele din tarile respective sa faca investitii acolo. Dupa parerea mea ele isi sapa singure groapa, crescand un sarpe la san. Azi stateam si ma gandeam cand, in istorie, a mai existat o asemenea situatie in care niste tari care pareau mici pe moment au ajuns sa devina foarte importante ? Ei bine, in perioada interbelica, Germania si Uniunea Sovietica erau izolate pe plan diplomatic: Germania ca tara infranta in Primul Razboi Mondial, iar Uniunea Sovietica a lui Lenin si apoi a lui Stalin era o tara izolata tocmai din cauza regimului instaurat care era privit, pe buna dreptate, ca o amenintare la adresa securitatii internationale. Germania a facut investitii in URSS, iar sovieticii si-au trimis oameni pentru a fi antrenati si pregatiti in academiile si universitatile germane. Datorita ajutorului acordat celeilalte, puterea celor doua tari a crescut, pregatind astfel terenul pentru Al Doilea Razboi Mondial intr-un fel care, la prima vedere, nu este atat de evident.

In cazul de fata, China nu este, intr-adevar, o tara izolata pe plan international. A fost, pana la venirea la putere a lui Deng Xiao-Ping, care a pregatit terenul pentru cresterea economica a Chinei. SUA si celelalte tari occidentale au ajutat la cresterea Chinei ca o mare putere internationala si care, in momentul de fata, poate si cred ca va deveni urmatoarea superputere mondiala. O superputere mondiala care cred ca este nociva la fel cum a fost Uniunea Sovietica dupa Al Doilea Razboi Mondial. Oare care va fi conflictul militar care va pune China in prim-planul scenei mondiale ? Pana acum au fost doar conflicte diplomatice si economice, cum ar fi negocierile de la Copenhaga sau refuzul Chinei de a-si alinia moneda cu celelalte monede importante, fara a o aprecia in mod artificial.

joi, 25 noiembrie 2010

Acum un an si ceva

Acum un an si ceva eram la concertul asta in Vancouver. Vazand videoclipurile astea mi-am adus aminte ce extraordinar este sa-i vezi live.



miercuri, 24 noiembrie 2010

Ninge in Vancouver

Cum am spus in titlu, ninge in Vancouver. Wow. Unul sau doi fulgi cad acum cand scriu postarea asta. Citeam in ziar odata comentariul uneia care era foarte indignata de faptul ca vancouveritii sunt considerati soferi prosti pe zapada. Ea spunea ca ideea asta a fost lansata de cei care locuiesc in preerie sau in est, unde terenul este plat si care se dau experti la condus pe zapada. Ea spunea ca se considera lucrurile astea despre vancouveriti pentru ca aici sunt munti, toata zona metropolitana este construita pe munti, mai mari sau mai mici. De aici problemele cu condusul prost pe zapada. Mai spunea ca a fost si in Toronto si a locuit acolo multi ani de zile si a vazut o multime de oameni care iesisera de la servici si erau pe autostrada, iar masina isi pierdea directia. Ma rog, n-am de unde sa stiu lucrurile astea, dar stiu ca uneori ma abtin sa conduc daca n-am incredere in conditiile de drum, mai ales ca avem si un copil.

Ieri vorbeam cu cineva despre frigul de afara, pentru ca a fost intr-adevar foarte frig. Cu bataia vantului, temperatura a ajuns la -17 grade Celsius, desi erau doar -10 grade. Din vorba-n vorba vine vorba si despre conditiile de drum. Daca nu stiati, in Richmond, unul din orasele din Metro Vancouver, sunt foarte multi chinezi. Pe oricine intrebi, cu exceptia chinezilor bineinteles, o sa-ti spuna ca sunt cei mai prosti soferi. Nu se uita pe unde merg deloc, nu sunt atenti la drum. Tipul asta imi spune ca in Richmond este o zona in care nu trebuie sa conduci deloc. Nu l-am intrebat unde este exact, pentru ca nu prea am treaba pe acolo, iar daca o sa lucrez vreodata acolo o sa ma duc cu autobuzul si cu SkyTrain-ul. Ideea asta cum ca chinezii sau asiaticii, in general, sunt soferi prosti este foarte intalnita in America de Nord. Sa va dau un exemplu. Ne uitam intr-o seara la un serial de comedie, Modern Family, unde una dintre familiile prezentate este formata din doi poponari care au adoptat o fetita asiatica. Ei aveau probleme cu ea si s-au dus la doctor unde au intalnit o doctorita asiatica. Ei s-au gandit sa o invite la masa ca sa se apropie de ea mai mult si astfel sa o trateze diferential pe asta mica.

Din vorba-n vorba ei ajuns sa spuna ca le este greu sa o creasca pentru ca sunt o familie stereotip, bla-bla-bla si ca au probleme din cauza asta si ca nu vor ca ea sa aibe probleme in viitor. Ea le spune mesajul ala cu nu conteaza cat de lung am parul, conteaza cine sunt eu, iar bla-bla-bla, ca parintii ei au incercat sa nu o creasca ca un copil asiatic stereotip. Dupa ce le spune astora cum a fost ea crescuta de parinti, se duce la masina sa plece acasa. Cand da sa porneasca da cu spatele intr-un tomberon si nu parea sa-i pese, apoi cand sa o ia in directia cealalta ii sterge farul din spate al masinii parcate in fata ei. Ma rog, stiu ca era un serial de comedie, dar si lucrurile spuse intr-o maniera amuzanta reflecta niste idei.

luni, 22 noiembrie 2010

Canada nu e lapte si miere

Am mai spus si in alte postari ca daca vii in Canada trebuie sa muncesti, ca peste tot de altfel, daca vrei sa realizezi ceva, adica sa incepi de jos. Nimeni nu te asteapta la aeroport cu masina, apartamentul si jobul pe care sa-l ai toata viata. Mai inainte vorbeam cu managerul meu, care lucreaza de 20 de ani cu compania la care sunt acum, care imi spunea cum a inceput el. Lucreaza de cand avea 8 ani. A distribuit ziare in Toronto, a asamblat cutii la o pizzerie, a lucrat la Bell (o companie telefonica) de la 16 ani, iar apoi a lucrat pentru compania la care este acum de cand avea 19 ani. Mama sa era vicepresedinte la Bell si a fost concediat de acolo. Cand l-am intrebat cum de a fost concediat cu maica-sa vicepresedinte, mi-a zis ca nu a avut ce face si a fost dat afara. A trait pe cont propriu de la 16 ani, nu voia sa accepte nici un fel de ajutor.

Avea mandria de a face totul singur. Castiga cam $6/ora in Ontario la vremea aceea. Nu stiu daca era mult sau putin, dar el mi-a zis ca manca din gunoi de la Mr. Sub (un restaurant fast-food). Oamenii nu mancau sandwich-ul intreg, ci pe jumatate, iar el il lua de acolo. Mai lua si niste saci cu taitei dintr-aia chinezesti pe care ii fierbi si care ii ajungeau o saptamana. Banii pe care ii lua nu ii ajungeau pentru mancare. Mi-a zis ca din cauza asta apreciaza ce are acum, pentru ca a muncit din greu pentru a ajunge la ceea ce are acum. Nu e bogat, dar e multumit de viata pe care o are. Mi-a zis ca nu-i este rusine sa spuna ca manca din gunoi, pentru ca asta e viata pe care a avut-o si nu ii pare rau pentru deciziile pe care le-a luat in viata. Chiar il admir pentru asta.

Il inteleg, pentru ca si noi am trait greu in Romania, iar aici nu suntem bogati, dar muncim si incercam sa ne construim un viitor mai bun aici pentru noi si pentru fetita noastra iubita. Trebuie sa muncesti greu in viata ca sa apreciezi cu adevarat ceea ce ai obtinut, nu sa stai si sa-ti pice para malaiata. Trebuie sa fii nesimtit, dar in sens bun.

sâmbătă, 13 noiembrie 2010

Subiecte de discutie

Am observat de multe ori, nu numai la servici, dar si pe strada, ascultand oamenii din autobuz sau SkyTrain ca subiectele favorite de discutie sunt vremea si mancarea. Nu subiecte de genul politica, muzica, cultura sau ultima carte citita, ci cele doua spuse mai sus. Aceste subiecte sunt abordate atunci cand vrei sa porti o discutie cu cineva dar fara a spune ceva propriu-zis, sa treaca timpul, ca sa fiu mai precis, sau fara a spune ceva important. Ieri, in SkyTrain, venind de la servici, i-am auzit pe doi oameni, un barbat si o femeie vorbind tot timpul despre mancare, despre diverse tipuri de bucatarii. In cazul de fata ei vorbeau despre bucataria asiatica, deoarece ea, am impresia, era asiatica. Nu m-am intors sa ma uit la ea, pentru ca nu era politicos.

Supervizorul meu tot timpul sta la telefon si spune ca face treaba, dar vorbeste despre mancare, despre restaurante, despre show-urile lui de travestit. Nici discutiile pe care oamenii le poarta despre sport nu sunt atat de pasionate cum sunt in Romania. Canadienii sunt facuti din alt aluat. Cand se enerveaza rar izbucnesc, dar asta nu inseamna ca nu izbuncnesc niciodata. Ca peste tot, la betie fac urat de tot si toate refularile lor ies la iveala dupa cateva beri bune. Cand sunt treji, toti sunt politicosi, dar dupa cateva beri sau pahare de vin vezi si ce mai ascund sub politetea lor.

Foarte rar am avut ocazia sa vorbesc cu cineva sincer despre subiecte controversate. Multi evita sa discute teme controversate. Cum am spus mai sus, temele lor favorite, atunci cand nu vrei sa spui nimic profund sau controversat sunt mancarea si vremea. Despre temele astea poti sa vorbesti ore in sir si, sincer, nu sunt un fan al unor asemenea subiecte, desi despre mancare as putea vorbi, dar nu ore in sir. O asemenea discutie mi se pare atat de lipsita de sens, mie, ca barbat. Femeile sunt facute din alt aluat din punctul asta de vedere. Tot la termeni gastronomici am ajuns. :) Probabil ca, in Canada, asa sunt educati copiii. Sa fie "amabili", dar amabilitatea asta in ghilimele este de fapt o strategie de a evita subiectele controversate. Un fel de a trece prin viata ca gasca prin apa. Bineinteles, nu trebuie sa faci asta tot timpul, dar nici sa-ti fie teama sa-ti confrunti parerile tale cu ale altora. Ajungem iar la subiectul "corectitudinii politice", adica "tu cu parerea ta, eu cu parerea mea si suntem toti fericiti ca nu am facut nici un proges". Dar despre multiculturalism si esecul lui, care nu se vede inca in Canada, poate in alta postare.

joi, 11 noiembrie 2010

Ziua Veteranilor

Azi este Rememberance Day sau Ziua Veteranilor. Aproape fiecare om de pe strada poarta la guler o floare de mac ca sa onoreze memoria celor care s-au sacrificat in razboaiele la care Canada a participat. Este o zi celebrata in, cred eu, toate tarile din Europa Occidentala. Aseara m-am uitat pe un canal care difuzeaza documentare si filme istorice, History Television. Am vazut un documentar despre razboiul din Atlanticul de Nord. Marina americana aproape disparuse din Atlanticul de Nord din cauza ca aproape toate vasele sale erau implicate in razboiul din Pacific. Marina canadiana escorta aproape o treime din convoaiele care se indreptau spre Marea Britanie. Germanii aveau mari probleme in gasirea convoaielor in imensitatea Atlanticului de Nord, dar au pus la cale un plan in care sa atace convoaiele in porturile lor de plecare. Cateva submarine au fost trimise in apele fluviului Sf. Laurentiu pentru a supraveghea miscarile canadienilor. Cateva vase care plecau din Quebec City catre Halifax au fost scufundate de submarinele germane. Totusi canadienii au reusit sa scufunde un submarin german, iar celalalt a fost nevoit sa se retraga.

Uimirea mea a fost sa aflu ca razboiul a ajuns si pe teritoriul canadian. Stiam din facultatea de istorie ca toate luptele din al doilea razboi mondial s-au purtat in Europa, Asia si Pacific, dar nu stiam ca submarinele germane au ajuns si in America de Nord. Nu au avut un impact deosebit asupra cursului razboiului, dar, pana la urma, razboiul a fost intr-adevar mondial. Vad acum la televizor ca intr-adevar memoria celor care au luptat sau au cazut in razboaie este intr-adevar onorata. Cu o saptamana sau doua inainte de 11 noiembrie tot timpul sunt facute mentiuni despre razboaiele la care Canada a participat. Si chiar daca nu este nici o mentiune, cum ar fi un canal sportiv, dar prezentatorii poarta la rever o floare de mac, iar asta spune multe.

marți, 9 noiembrie 2010

Parcari in Canada

In Canada rar gasesti un loc de parcare gratuit. Mai toate locurile de parcare sunt cu plata. Ma refer la marile orase. Nu stiu cum e in zonele rurale, dar banuiesc ca ce vad in Vancouver e cam peste tot. Acolo unde traficul este mare si este criza de locuri de parcare, nu ai sanse sa gasesti un loc de parcare liber. Toate sunt platite. Tariful difera de la o zona la alta si, am impresia, este stabilit de primarii, pentru ca este o sursa de venit pentru autoritatile locale. Plata se poate face prin internet, telefon sau la fata locului, bineinteles. Daca folosesti o parcare in mod regulat, atunci poti sa cumperi un abonament lunar, iar firma care administreaza parcarea da posesorilor de masini card de plastic cu cod de bare care se atarna la oglinda retrovizoare. Cei care verifica sa vada daca ai platit parcarea pur si simplu scaneaza codul ala de bare sa vada daca esti indreptatit sa folosesti parcarea respectiva sau nu. Am uitat sa spun ca acel cardulet atasat la oglinda retrovizoare este personalizat pentru codul fiecarei parcari, asa ca daca te duci in alta parcare a aceleiasi firme nu poti sa spui ca ai platit si pentru parcarea aia, trebuie sa platesti separat. Mie, unul, mi se pare corect asa. In felul asta, firma isi maximizeaza veniturile fara sa traga pe cineva in teapa. In plus, oamenii care controleaza parcarile nu sunt angajatii primariei, ci ai companiei, asa ca daca ti-au dat o amenda nu ti-o anuleaza pe loc cu nici un chip, le este interzis sa faca asta. Trebuie sa le dai lor telefon, in cazul in care crezi ca ti s-a dat amenda pe nedrept.

Cand controleaza parcarile iti fac poza la numarul masinii impreuna cu numarul locului de parcare ca sa aiba dovada ca nu ti-ai platit parcarea. Acum cateva saptamani am primit o amenda de la firma Impark care imi spunea sa platesc $80 sau $48 in 7 zile. Bineinteles ca am platit-o a doua zi la un pret redus, dar apoi sotia mi-a dat telefon cum ca a primit o scrisoare de la aceeasi firma care administreaza parcarea de la spitalul unde s-a nascut fetita noastra cum ca am de platit o amenda din data in care s-a nascut ea. Le-am dat telefon si i-am zis fetei de la telefon ca imi platesc amenzile daca le primesc dovada fiind amenda pe care tocmai o platisem, dar atunci nu am platit nimic pentru ca nu am stiut ca o am si apoi, in noaptea in care se nastea fetita mea mai aveam timp sa ma gandesc la plata parcarii ? M-a inteles si mi-a anulat amenda pe motive medicale. Tot cam $80 aveam de platit. In scrisoarea aia imi spuneau ca daca n-o platesc in termen de 7 sau 15 zile de la data emiterii scrisorii respective (nu mai tin minte numarul zilelor) angajeaza o firma de recuperare a datoriilor sau pot sa ma dea in judecata. Nu prea te joci cu chestiile astea pe aici. Dar, cum am spus, mi-a fost anulata amenda aia. Trebuie sa le dai niste motive foarte intemeiate, chiar daca imaginare, dar daca reusesti sa produci dovezi si negociezi cu ei, atunci pot sa ai castig de cauza. Fata de la telefon m-a intrebat daca vreau numarul de confirmare a anularii amenzii si i-am zis ca-l vreau. E bine sa pastrezi chitantele sau numerele de genul asta pentru cazul in care cineva se trezeste ca are de recuperat ceva de la tine. Nu se stie niciodata.

miercuri, 3 noiembrie 2010

Ce sunt zilele statutare in Canada ?

Sunt zile de sarbatoare legale in care oricine, sau, dupa cum am vazut zilele astea la servici, aproape oricine le primeste. Discutia a venit in prim-plan dupa ce cu totii am aflat ca se da liber de Remembrance Day sau, intr-o traducere care are legatura cu ce se intampla in ziua asta, Ziua Veteranilor sau a Comemorarii Veteranilor. Am intrebat de ce nu ni se da liber de ziua asta, cand este o zi legala in aproape orice provincie canadiana. Numai in Ontario si Quebec nu se sarbatoreste. Nu ma intrebati de ce. Nu stiu.

Am intrebat cu totii pe seful nostru de ce nu avem liber de ziua asta, cand pana si oamenii de servici au liber cu exceptia catorva trei care trebuie sa lucreze pentru asigurarea intretinerii minime a cladirii. Cand l-am intrebat pe supervizorul meu de ce nu primim liber, el mi-a sa ma duc la manager, pentru ca el nu are chef sa repete tot timpul ca nu ni se da liber. Gasisem si pe site-ul companiei si pe site-ul Ministerului Muncii care sunt zilele de sarbatoare legale. Eu, unul, cred ca ce se spune pe site-ul Ministerului Muncii reprezinta textul legii. Cine este interesat se poate duce la link-ul asta. Ieri am gasit lista asta de pe site-ul Ministerului Muncii, dar supervizorul s-a facut ca ploua si nu a zis nimic. Noi ii pusesem lista printata pe tastatura, dar cica a fost foarte nepoliticos sa i-o dam asa pentru ca nu-i place deloc si se enerveaza. Dupa ce ca nu vrea sa respecte legea ne mai spune ce il deranjeaza. Ma rog...

Azi ne-a zis ca schimba programul pe saptamana viitoare, Ziua Veteranilor este pe 11 noiembrie, dar inca nu este aprobat de compania pentru care lucram. Unul din motive a fost acela ca noi, fiind contractori, trebuie sa mergem dupa regulile companiei cu care lucram. Cand am dat telefon la numarul de telefon gratuit de la Ministerul Muncii si i-am zis ce mi-a zis seful, mi-a zis ca atat timp cat compania face afaceri in B.C., atunci trebuie sa respecte legile din B.C.. Azi ne-a zis ca trebuie aprobat programul, dar o sa ni se dea liber. Au facut sa sune de parca ne-au facut o favoare, cand de fapt era o chestiune legata de respectarea legii. Nu au vrut sa spuna ca avem dreptate, dar macar am obtinut ce-am vrut.

Ce-am observat cu ocazia asta a fost ca desi informatii simple precum o lista cu zilele de sarbatoare legale sunt la indemana pe internet, oamenii nu prea stiu unde sa se duca sa caute. Sistemul e transparent din punctul asta de vedere, dar faptul ca nu stii sa cauti pe Google ceva il face sa fie greoi, iar eu am gasit informatia aia in 2 minute. Trebuie sa lupti pentru drepturile tale, dar intr-o maniera civilizata, pentru ca atunci obtii ce vrei si, mai ales, toti colegii trebuie sa fie de partea ta. Este o vorba romaneasca: unde-i lege, nu-i tocmeala, dar, uneori, in Canada, legea este negociata in detrimentul tau, daca nu o cunosti.

luni, 1 noiembrie 2010

Gripe water si copiii

Fetita noastra este la varsta cand are colici. Si oricine stie ca pe bebelusi ii doare burtica, iar parintii nu stiu ce sa faca pentru a le atenua durerea. Ma rog, unii le pun comprese calde pe burtica, altii le dau ceaiuri. Nu stiu ce fel de ceaiuri li se dau copiilor in Romania, dar am citit pe Wikipedia (da, nu te poti baza asa de mult pe Wikipedia, dar unele articole sunt foarte bine scrise) ca, de exemplu, ceaiul de fenicul este foarte bun pentru colici.

Aici, in Canada, unii folosesc gripe water. Ceilalti nu stiu de ea. Nu am gasit o traducere echivalenta in romaneste, dar se pare ca a fost descoperita din intamplare in sec. al XIX-lea in Anglia, iar dadacele o dadeau copiilor ca sa le atenueze durerile de burtica. Am aflat de ea cand am dormit doar patru ore intr-o noapte, iar colegii m-au vazut ca sunt "schimbat" la ochi. O colega al carei baiat este cam de seama mea mi-a zis sa-i dau asta, pentru ca si ea ii daduse baiatului ei cand era mic, dar si mama ei ii daduse asta cand ea era mica. Aceasta "apa" este transparenta, are un gust dulce, usor mentolat, dar gustul nu este dat de menta, ci de amestecul din care este facuta: bicarbonat de sodiu, uleiuri de ghimbir, marar, fenicul, anason si musetel. Asta era formula care se folosea pe atunci. Acum este facuta din bicarbonat de sodiu, uleiuri de fenicul si anason. E foarte buna pentru fetita noastra. Ii dam de fiecare data cu 10 minute inainte de fiecare masa, se linisteste la stomacel si mananca linistita, apoi doarme la fel de linistita. "Apa" asta nu se da copiilor numai cand au colici, ci si atunci cand au diverse dureri gastro-intestinale sau cand le cresc dintisorii sau cand au o aciditate mare la stomac si le vine mancarea inapoi. Asta imi place la Canada, afli foarte multe lucruri daca vorbesti cu oamenii, iar ei te ajuta cum pot ei, cu ce stiu ei mai bine.