marți, 31 martie 2009

Am vazut si romani fericiti

Nu stiu cat de fericit este acest roman de care vreau sa va vorbesc acum, mai ales in vremurile astea de recesiune, dar sigur este un roman care a reusit in Canada. Am cautat pe Google despre el si am vazut ca este un om de aproape 55 de ani, dar care are o privire de roman plecat din tara, care a inceput de jos si a ajuns sus, unde este acum, prin munca si sacrificii. Sa ajungi presedinte la Air Canada, una din companiile de top din Canada si una dintre cele mai mari din lume, este ceva extraordinar. Cand am citit asta nu mi-a venit a crede, am fost foarte mandru, desi nu il cunosc deloc pe acest om. Probabil ca s-a stabilit in Toronto, pentru ca de fapt acolo este capitala financiara a Canadei, asa cum este New York-ul pentru State. In Canada nu poti sa reusesti decat prin munca multa si prin sacrificii, dar satisfactiile sunt pe masura. Un roman, care probabil a plecat in Canada de pe vremea impuscatului, a reusit sa ocupe o functie de top. Bravo lui! Felicitari domnule Calin Rovinescu.
Azi am un nou supervizor. E un tip de treaba, il cheama LaMont (nu stiu daca se scrie asa numele lui), e din Montreal, dar a zis ca-i place la nebunie Vancouverul, ca nu ar mai vrea sa mai plece de aici. Ii place vremea, peisajele, totul. A zis ca a facut nu stiu cate drumuri cu feribotul si s-a indragostit de Vancouver si British Columbia. LaMont mi-a zis azi cum a intrat firma noastra de livrari A1, in faliment (a lucrat acolo odata). Aici, in Canada, firmele obisnuiesc sa ia benzina pe cuvant avand la dispozitie niste carduri pe care le bagi in pompa si iei cata benzina vrei si o platesti, probabil dupa o luna sau dupa mai multe luni. Ei bine, cineva de la A1 a luat benzina in valoare de 11.000 de dolari. Treaba e ca acele carduri stateau atarnate nu stiu in ce fel si putea sa le ia oricine. Probabil ca acea persoana, era cineva din interior, a facut o calatorie sau mai multe, pe banii firmei, pentru ca acel card poti sa pui la tine in portofel fara sa te doara la basca deloc. Dar chiar a fost o surpriza, precum anuntul lui Rob azi ca demisioneaza, dupa o luna de lucru.

Ca veni vorba de manageri, Ana mi-a povestit acum ceva despre managera ei, care isi lasa lucrurile in biroul ei cu lunile. Odata cica a lasat un anunt in birou care zicea ceva de genul "nu atingeti lucrurile mele personale". Printre lucrurile alea personale erau si sosete folosite, un termen bland, care au stat in birou vreo patru saptamani, blugi, tricouri, bluze purtate cateva zile si lasate pe scaun. Abia cand vine maica-sa, proprietara, i le strange de acolo. Oare cum o fi in casa la ea?

duminică, 29 martie 2009

Animalele de companie

Aici oamenii sunt foarte atasati de animalele de companie. Primaria a dat chiar dispozitii care reglementeaza modul in care oamenii au grija de animalele lor de companie. Pe spatiile verzi vezi semne care spun: "curatati dupa animalul dvs. de companie", adica sa ai la tine o punga in care sa strangi c...tul cainelui tau si sa-l cari in mana pana cand termini plimbarea cu el si sa arunci punga aia intr-un tomberon. Exista aici magazine speciale cu mancare si imbracaminte pentru caini si pisici, care fac o gramada de bani. Daca se vorbeste intr-o discutie de cainele sau pisica cuiva, atunci animalul nu este "it", adica "lucru", asa cum se invata la engleza in scoala, ci este "she" sau "he", adica "ea" sau "el", adica o persoana care are sentimente si cu care mai discuti din cand in cand.
Eram odata intr-un mall si o asteptam pe Ana sa se intoarca de la un magazin si trece pe langa banca unde stateam o femeie care plimba un carucior de copil, iar in caruciorul asta era un caine chihuahua (sper ca am scris corect) si ea spunea ca acel catelus este copilasul ei. Odata cineva de la servici mi-a zis ca in magazin a intrat cineva avand tot un carucior de copil in care isi plimba animalul de companie care era... o rata. Oare cat de nebun(a) poti sa fii sa faci asa ceva? Poate ca oamenii aia se comporta asa si din cauza singuratatii, dar asta mi se pare exagerat. Oricum, uneori vezi multe ciudatenii care te fac sa-ti stea mintea in loc.
Ma gandeam sa ii intreb pe cititorii mei, putini cati am, ce ar dori sa mai scriu pe blog legat de Canada. Ma gandeam ca poate sunt lucruri pe care nu le-am povestit si sunteti interesati sa le aflati. Daca aveti ceva de spus lasati un comentariu la postarea asta. As vrea sa fie un blog cat mai interesant in care sa ofer o imagine cat mai realista despre cum este in Canada.

vineri, 27 martie 2009

Unirea Basarabiei cu Romania

Am uitat ca azi se implinesc 91 de ani de la unirea Basarabiei cu Romania. Ma intreb ce relevanta mai are evenimentul asta pentru romanii din Basarabia. Aici in Canada nu stie nimeni de acest eveniment, pe care daca-l privesti la scara mondiala este un eveniment ca oricare altul. Pentru noi ar trebui sa fie ceva deosebit, dar uite ca nu are pentru cei din Basarabia, care se comporta asa de execrabil la granita dintre Romania si Republica Moldova.

Ora Pamantului

Sambata va avea loc Ora Pamantului sau Earth Hour asa cum spun canadienii. La ora 8:30 seara toti ar trebui sa stinga luminile in casa pentru a economisi energia si astfel a contribui la o planeta mai curata. Cand veneam de la servici am citit intr-un ziar un articol in care autorul indemna la stingerea becurilor timp de o ora. E o chestie foarte faina, mai ales ca aici sloganul "Let's go green!" este foarte la moda, iar oamenii sunt foarte preocupati de reciclare si de conservarea mediului. Acel autor spunea ca nu stiu cate milioane de kWh se economisesc daca stingi luminile pentru o ora, iar daca ai stinge becurile in casa timp de o ora in fiecare zi timp de un an ai putea economisi energie care ar putea alimenta vreo 7000 si ceva de case timp de un an.

Daca stai si te gandesti cred ca are dreptate pentru ca in lumea asta in care tehnologia ne invadeaza si face parte din viata noastra de zi cu zi, daca stingi luminile in casa timp de o ora poti sa te gandesti la lucrurile cu adevarat importante in viata. Consumul de energie este urias aici. Oamenii isi lasa calculatoarele deschise non-stop si apoi se intreba de ce au facturi atat de mari la curent. Emisiunile de la televizor invata pe oameni cum sa isi amenajeze casele ca sa fie cat mai eficiente energetic si sa consume cat mai putin. Acum la sfarsitul lui aprilie toti canadienii, fie ca sunt cetateni sau rezidenti permanenti, trebuie sa-si declare veniturile pentru a plati taxele catre guvern, dar pana atunci guvernul canadian a dat posibilitatea oamenilor, prin planul de actiune economica, sa beneficieze de reduceri de taxe acele persoane care isi renoveaza casa astfel incat aceasta sa fie eficienta din punct de vedere energetic. Si asta este doar una dintre masurile puse in aplicare de guvernul canadian. Aici se mai stimuleaza folosirea transportului public si beneficiezi de reduceri de taxe daca-l folosesti. Ma uitam azi cand veneam acasa la o reclama din autobuz pusa de compania de transport public in care prezenta vreo 8 tipuri de autobuze care sunt in testare si care functioneaza cu diversi combustibili regenerabili. Am mers si eu odata cu unul care mergea pe baza de hidrogen si gaz natural si nu am observat nici o diferenta intre acesta si cel cu combustibili fosili. Avea aceeasi putere de tractiune.

Ma intreb acum, oare cand o sa vad si in Romania luandu-se asemenea masuri stimulative care, pe termen lung, conduc la dezvoltare durabila ? Probabil ca peste multi, multi, multi ani... Si sunt niste masuri atat de simple, iar un alt scop al lor este de a scoate tara din recesiune. In Romania, probabil, se intreba guvernantii cum sa faca sa mai creasca preturile la produsele de baza, iar de reducerea taxelor prin asemenea masuri nici nu cred ca se poate vorbi. Am vazut aici ca daca ai vointa si un mediu care iti permite sa te afirmi poti sa faci multe.

joi, 26 martie 2009

Premiile Juno si altele

Premiile Juno sunt o varianta mai mica, chiar mult mai mica a premiilor Grammy, care celebreaza muzica canadiana. O sa se desfasoare saptamana asta in Vancouver la GM Place. Vorbeam cu un coleg zilele trecute despre premiile astea (bineinteles ca eu nu stiam nimic de ele, am auzit despre ele anul asta), iar el zicea ca nu ii plac deloc pentru ca nu sunt deloc importante. Ironic, l-am intrebat de ce nu ii pasa de cultura canadiana, iar el m-a intrebat foarte serios daca tara asta are cu adevarat o cultura, pentru ca aici s-au adunat culturi de pe mai multe continente, deci este o tara multiculturala. Si tot ironic ma intreba daca siropul de artar reprezinta cumva cultura canadiana. Daca stai si te gandesti bine nu stiu daca tara asta are cu adevarat cultura. Poate ca are ceva, iar cineva ca mine care a venit din Europa nu stie prea multe. Tin minte ca am vazut odata pe National Geographic un documentar despre al doilea razboi mondial in care vorbea si un veteran de razboi, care a devenit scriitor dupa razboi, deci macar pe ala il au... Nu mai stiu cum il cheama... Cultura pe care o au si pe care o vezi e ca in State, adica televiziune, reclame si cultura pop, adica cultura perisabila, ca produsele de la Superstore. Acum este American Idol, care a fost imitat in tara de Megastar de la Prima TV.

Acum imi aduc aminte de o reclama de la televizor in care doi tipi aflati in strainatate intra intr-un parc tematic numit Canadaland, iar lucrurile care erau specifice Canadei erau politistii in uniforma rosie, lovirea pucului in jocul de hochei (pentru ei, jocul asta este o religie aici), dezapezirea aleii din fata casei, iar la sfarsit vad niste reduceri la nu stiu ce magazin. Imediat astia striga la unison: "Trebuie sa mergem inapoi in Canada!". Cam astea probabil ca sunt lucrurile specifice Canadei, chiar daca prezentate intr-un mod amuzant. Si ceea ce este interesant este ca ei accepta asta cu seninatate. Oricum sunt fascinati de Europa, si in special de Italia. Tot ce este din Europa este de o calitate superioara pentru ei.

Azi am cunoscut o romanca in magazinul unde lucrez, venise cu matusa ei si am auzit din intamplare ca vorbesc romaneste. Am auzit cum una ii spunea celeilalte ceva din partea cealalta a magazinului, iar eu am transmis mesajul. Amandoua au fost foarte surprinse si bucuroase in acelasi timp. Tipa asta trebuia sa vina intr-o zi sa isi ridice un produs. Colega mea i-a zis ca un roman lucreaza acolo si chiar voia sa ma cunoasca. A fost foarte interesant sa vorbesc cu cineva in limba romana in magazinul in care lucrez, chiar m-am bucurat foarte mult. Adica sa vorbesc cu un roman care nu incepe sa-ti dea sfaturi chiar daca nu te cunoaste. E asa de iritant cand un roman din Canada incepe sa-i trateze de sus pe cei care au venit mai tarziu. Dar asta este pentru alta data.

miercuri, 25 martie 2009

Mount Baker

In primul rand acest munte este in State si se vede din Vancouver cand este senin. Este un vulcan. Azi la radio s-a anuntat ca vulcanologii de acolo au spus ca au inregistrat cateva cutremure din cauza vulcanului. Daca te gandesti ca nu a mai erupt de foarte multa vreme, iti vin ganduri cam negre. Norul de cenusa vulcanica ar putea ajunge aici foarte repede daca vantul ar bate in directia asta, adica spre nord. Am vazut odata la National Geographic ca cenusa vulcanica poate sa lase niste urme foarte urate in plamani. Pur si simplu te zgarie si te poti imbolnavi foarte grav.

Sper ca nu a crezut nimeni asta. Sunt niste balarii foarte mari. Singurul lucru adevarat este ca muntele exista si se vede de aici doar cand este senin. Ah!... si ca este vulcan activ. Este foarte frumos sa-l vezi din SkyTrain cand mergi spre est. Are zapada in varf si in timpul verii. Este in State. Desi granita este la aproape 100 km, totusi mi se pare ca sunt foarte departe. Poate o sa ni se para mai aproape cand o sa mergem la Seattle. Cica e la 2 ore de mers cu masina pe autostrada. As vrea sa vedem acolo Acul Spatial. Este cladirea care apare tot timpul in serialul Anatomia lui Grey la inceputul si la sfarsitul fiecarui episod. Este foarte frumoasa si foarte eleganta, probabil ca este printre cele mai inalte cladiri din Seattle. Inca nu stiu cati metri are, dar probabil ca o sa aflu dupa ce venim de acolo. Nu o sa plecam maine, dar o sa ajungem acolo.

marți, 24 martie 2009

Recesiunea

N-as vrea sa scriu mesaje pesimiste aici, dar pana la urma asta e viata. Recesiunea se face din ce in ce mai simtita si la servici la mine. Desi vanzarile nu mai sunt cum erau anul trecut totusi se vinde iar magazinul merge, dar azi recesiunea a muscat mai dur. O colega de-a mea a fost concediata, dar nu din cauza performantelor ei, ci din cauza ca s-a luat decizia ca pozitia ei sa fie eliminata din structura magazinului. Era receiver, o cheama Corinne si lucra acolo de 3 ani. O sa mai vina la servici inca 2 saptamani, pentru ca asta nu este chiar o concediere, ci asa cum spun canadienii: "she has been laid off, not fired". Asa ca in situatia asta chiar daca ti se da preavizul mai poti veni la munca 2 saptamani sau 3 sau o luna (depinde de companie), iar in timpul asta iti cauti un job, iar daca nu iti gasesti poti sa primesti somaj o perioada de timp. Daca ai fost concediat (fired), atunci nu poti cere somaj.

Maine o sa vorbesc cu ea la servici, sa vad cum se simte, pentru ca este o colega foarte buna si o femeie foarte de treaba. Are 57 de ani, cred, iar la varsta ei sa ramai fara job, mai ales in timpurile astea, este foarte greu. Cealalta colega, Kelly, a plans dupa ce a plecat Corinne pentru ca se cunosc de atata timp si ii venea greu sa se obisnuiasca cu asta. Doar eu si cu Max am fost azi la servici la shipping, Hector a sunat ca este bolnav. Noi doi vorbeam despre ce s-a intamplat si pe amandoi ne luase cu friguri pe spate. Desi au nevoie de oameni in shipping, pentru ca nu pot sa faca nici o mutare in magazin fara noi, cred ca ar fi timpul sa vad si alte oportunitati. Nu de maine, dar daca se impute treaba trebuie sa ma gandesc la un plan de rezerva. Max a zis ca el incepe sa-si caute pentru ca are nevoie de un plan de rezerva in caz ca se intampla ceva. Intr-o economie cu adevarat capitalista ca asta trebuie sa stii sa te adaptezi repede, dar totusi, acum, cel mai bun job e acela pe care il ai, asa ca nu am de gand sa imi caut prea curand altceva. O sa iau bani de la firma asta pana cand o sa plec spre ceva mai bine platit sau cand o sa-mi spuna ei ca nu mai pot sa ma tina.

duminică, 22 martie 2009



Stanley Park: lebede, gaste si rate salbatice. Stateau langa tine si iti mancau din palma daca aveai sa le dai ceva de mancare. Ne-am simtit foarte bine desi era frig deoarece era langa apa. Ana a vrut sa-i dea unei gaste ceva de mancare si a smuls niste iarba, dar aia nu voia sa manance din palma. Apoi a urmat una din cele mai amuzante replici pe care le-am auzit vreodata, dupa ce Ana a aruncat iarba si gasca a inceput sa o manance: "Tu nu poti sa ti-o smulgi singura, putoareo ?" Gasca pur si simplu statea langa noi si ne privea, iar noi radeam de ne durea burta de ras. Macar e bine ca nu ne intelegea nimeni. A fost o replica pur romaneasca. Asta se petrecea la Lost Lagoon Lake.

Stanley Park e urias. Ai nevoie de masina ca sa mergi prin el, pentru ca daca vrei sa mergi pe jos nu-ti ajunge o zi intreaga. De pe West Georgia se vedeau numai copacii, dar noi am fi vrut sa ajungem la ocean sa filmam apusul.
Azi o sa mergem prin Stanley Park. Este un parc foarte mare in partea de nord a Vancouverului, dar nu in North Vancouver. Asta e un alt oras. Parcul asta este al doilea ca marime din lume dupa Central Park din New York. O sa iau si camera cu mine si o sa facem poze. De fapt parcul asta este o peninsula aflata langa Burrard Inlet sau golful Burrard si deci daca esti aproape de ocean ai parte de o vedere nemaipomenita. Poti filma sau fotografia apusul. Sper sa fie vremea frumoasa ca sa putem face poze faine.

vineri, 20 martie 2009

Azi este ziua mea. Am implinit 31 de ani. Am muncit, dar toti colegii mi-au spus La Multi Ani. M-am simtit bine cand mi-au zis asta pentru ca am simtit ca urarile sunt sincere, desi lucrez acolo de aproape 7 luni.

Azi am fost pe la Ana la servici si am vorbit cu o colega de-a ei, Bettina, despre ce s-a intamplat azi in Vancouver. Politia se pare ca a impuscat pe strada un om care injunghia oamenii la intamplare pe strada. Avea un cutit la el si nu a vrut sa il depuna cand politia l-a somat. Daca stai si te gandesti peste tot sunt oameni nebuni, pentru ca asta sigur era un nebun. Nu sta la discutii cu politia cand vine vorba de asa ceva.

Acum cateva luni eram amandoi in New Westminster aici langa noi si o persoana era in masina si bloca circulatia. Politia a venit imediat sa vada despre ce este vorba, dar politistii au iesit din masina cu mana pe arma. Nu prea ii vezi pe strada, dar stii ca vin la timp. Acum este CSI pe CTV, ce coincidenta. Dar viata aici nu este asa de violenta, chiar daca sunt impuscaturi din cand in cand, dar astea au doar legatura cu bandele care vor sa controleze piata de droguri. Daca te gandesti ca Nanaimo, mai la nord de Vancouver, este cel mai mare port de droguri din Canada, daca nu din America de Nord, atunci iti dai seama cam care este treaba pe aici. Un tip de la o firma de livrari cu care lucrez mi-a zis ca in Downtown Eastside se ruleaza mai multi bani intr-o zi decat la bursa.

Oricum, viata aici este linistita si ne place, iar afacerile se desfasoara normal. Pana la urma asta este Canada, asa ca nu pot spune ca traiesc in vreo tara inapoiata.

marți, 17 martie 2009

Victoria

Orasul asta este capitala provinciei British Columbia si am auzit ca este un oras frumos. Ne gandeam sa mergem intr-o luni, cand o sa fim amandoi liberi. Am fi vrut sa mergem la un spectacol cu dinozauri. Niste specialisti in efecte speciale de la Hollywood au pus pe picioare spectacolul asta cu dinozauri, de fapt niste masini foarte complicate care se misca precum dinozaurii, care sunt in marime naturala, deci o sa fie ceva spectaculos. Spectacolul se numeste "Walking with dinosaurs" (Mergand cu dinozaurii), iar cel care prezinta si informeaza publicul despre fiecare dinozaur se plimba printre ei.

Maine e ziua mea. O sa implinesc 31 de ani. Azi Laura, o colega de la servici care sarbatoreste si ea pe 20 martie mi-a zis La Multi Ani, pentru ca maine o sa fie libera. I-am zis ca maine trebuie sa aduc niste prajituri pentru ca in Romania asa se face, se servesc colegii cu ceva. Ea mi-a zis ca aici e tocmai invers, colegii te rasfata cu prajituri si dulciuri pentru ca e ziua ta si meriti. Canadienii vad ca au alte obiceiuri decat romanii. Laura chiar a zis ca o fi ceva european. Cine stie ? Poate asa o fi. Nu stiu cum e in celelalte tari europene, dar la noi asa e. Cenzura e langa mine, are grija sa nu spun lucruri prea personale.

Dar o iubesc. O cheama Ana.

luni, 16 martie 2009

Azi m-am intalnit cu Florin, instructorul roman pe care l-am gasit pe internet. Mi-a placut sa conduc, desi am facut cateva greseli, dar, pe ansamblu, a fost bine. La autostrada am avut probleme pentru ca intram cu viteza cam mica. In loc de 80 km/h, intram cu 70 km/h. Chiar daca pare o diferenta mica totusi cei cu care voi da examenul vor fi mult mai meticulosi si vor considera ca am incalcat legea si ca merg prea incet pe autostrada. O sa ma mai intalnesc cu el inca o data si o sa incerc sa fiu mai atent data viitoare. Am mai uitat sa spun ca o alta greseala a fost ca nu am fost atent la unele semne de circulatie care erau in intersectie, cum ar fi cele care semnalizeaza locurile de joaca.

Acum Ana se uita la Dr. House pe Global, iar eu scriu in blog. Azi a plouat, ca in orice alta zi obisnuita in Vancouver. Am fost sa ma intalnesc si cu un contabil roman pentru declaratiile fiscale care trebuie trimise pana la sfarsitul lui aprilie. Acum ca suntem la inceput speram sa luam niste bani de la guvern. Nu stim cat o sa fie, dar sigur nu o sa fie de ordinul miilor de dolari, ci cateva sute acolo, dar oricum o sa fie niste bani care vin si nu care se duc. Poate o sa ne luam ceva din banii astia, o sa ne mai gandim.

Maine o sa ma duc la servici. Cand petrec doua zile asa de linistite si relaxante acasa cu Ana imi vine foarte greu sa ma duc la servici, dar trebuie sa ma duc ca sa putem sa facem bani ca sa ii punem deoparte si sa ne platim facturile si chiria. Dar macar saptamana asta nu o sa fie asa de nebuna ca saptamana trecuta, cand am avut o gramada de inspectat si tampita aia de Dianna a vrut sa vina si mobila pe care o aveam la A1, impreuna cu un container plin. Idioata. Oricum probabil ca o sa frecam mentosanul saptamana asta cu inventarul si cu mutari prin magazin si servirea unor clienti care habar n-au cum sa tina un scaun pe umeri. Unii sunt asa de tampiti incat te intrebi cum de fac atatia bani ca sa cumpere de la magazinul nostru. Trebuie sa spun ca mobila de la magazinul unde lucrez nu este una ieftina. Pe o canapea poti sa platesti si $3000, iar fiecare vanzator din magazin ia comision de 10%, asta insemnand brutul. Poti sa faci bani frumosi daca economia merge bine, dar in momentul asta nu merge asa de bine, dar macar se vand produse. Oricum, nu imi fac probleme pentru slujba stiu ca nu o sa ma dea nimeni afara pentru ca imi fac treaba foarte bine si au nevoie de oameni care sa care lucruri grele.

Ana a devenit si ea aproape indispensabila la servici pentru ca schimba becuri si este aproape merchandiser acum. Probabil ca data viitoare o sa pune prizele. O data s-a cocotat pe o cabina de proba ca o sa deschida din interior, iar colegele ei si clienta care incuiase cabina din greseala facusera pe ele de frica. Am uitat sa spun ca unele cabine se pot incuia singure pe dinauntru si nu mai poti intra daca nu ai cheie, iar cabina asta era si cu probleme pentru ca abia se mutasera in noua locatie.

duminică, 15 martie 2009

Azi am vorbit cu un instructor auto roman ca sa fac cateva ore, de fapt o ora si jumatate, maine ca sa ma pot programa la un examen de conducere saptamana viitoare si sa imi iau permisul de conducere in sfarsit. Daca o sa-l am voi avea acces la alte joburi mai usor poate. Nu ca n-as fi reusit sa imi gasesc de lucru usor, dar cu un permis de conducere canadian e si mai usor.

Mai inainte am vorbit si cu Ana la telefon, era in pauza de masa si mi-a zis ca lumea era toata imbracata in verde pentru ca azi e ziua sfantului Patrick, patronul Irlandei, iar aici in America au venit multi irlandezi in trecut. Mai incolo o sa ma duc la sala pentru ca nu am mai fost de mult timp si mi-e dor sa inot si sa trag de fiare, sa fac altceva in afara de casa-servici-casa. Ar fi trebuit sa ma odihnesc la ora asta , dar am stat in fata calculatorului, cu rost, pentru ca am dat telefoane importante de pe Skype.

Cu $3, 39 am luat un abonament pe o luna la Skype si vorbesc nelimitat in SUA si Canada.
De fapt astia iti dau 10.000 de minute, dar cine sta atat la telefon ? Oricum, te poti intelege foarte bine cu cei de la celalalt capat. Am facut ce era de facut. Am dat telefon la un contabil roman, pentru ca trebuie sa ne declaram taxele si avem termen pana la sfarsitul lui aprilie. Asa e in Canada, oricine trebuie sa-si declare taxele. Probabil ca o sa luam si niste bani de la guvern. Nu stiu daca o sa fie multi, dar macar e mai bine decat nimic. Hai sa ma duc la sala, ca sa nu mai pierd vremea.